Thoughts, feelings & co.

Dramatism, uneori patetism, mult sentimentalism... si un pic de paranoia si haos. Toate aceastea in scurte eseuri sau transcrieri din jurnale. Intr-un cuvant: EU

vineri, iulie 21, 2006

The Orange Paper Case

Azi, la ora 10 m-am vazut cu Ella la intrarea parcului si ne-am dus la masina, unde ne astepta tatal ei. Am mers pana la British Council. Pe tot drumul ala simteam din ce in ce mai mare golul din stomac & starea de neliniste tot crestea, datorita emotiilor.
Dupa controlul de la intrare, ne-am dus la receptie si ni s-a spus ca intrarea nu se face pe baza de liste sau biletele si ca testarea incepe la 12. Ne-am asezat la cafeneaua din British Council, iar tatal Elenei s-a dus sa mute in alta parte masina. Ella ma tot batea la cap sa iesim si sa mergem visavis ca sa isi ia tigari, dar degeaba, ca nimic nu ma putea clinti de acolo. A bit later ne-am dus pana la toaleta si cand ne-am intors, am vazut ca masa noastra fusese ocupata, asa ca ne-am asezat la alta. Au mai venit doua tipe si s-au asezat langa noi. Si surpriza! Tipele aveau biletele de ordine... Infarct cand am vazut ca scria 408 pe biletelul uneia. Repede, la receptie. Aceeasi tipa, cu un aer extrem de inocent ne spune acum ca intrarea are loc pe baza de biletele si ne da si noua, in sfarsit. Eu 409, Ella 410. Ne spune sa mergem la parter, la sala 4.
La 12 a venit 1 tipa afara si ne-a chemat pe cei care aveam biletele d la 400 la 419. Yepee! Intram. M-am asezat in spatele Ellei. Aveam deja pe masutza subiectele. 40 de "intrebari" in 20 min, toate grila.
In vreo 10 min le-am terminat si m-am panicat cand am vazut ca doar eu am terminat. Ma gandeam ca am tratat totul cu superficialitate. In vreo 5 min mi-am corectat raspunsurile & am fost multumita. Mi-am facut ordine pe masutza & am inceput sa astept sa treaca timpul ramas.
Vazand ca stau degeaba, tipa care ne-a chemat in sala mi-a zis sa ma duc la etaj, pt proba orala, cu tot cu foaia cu raspunsurile, ca sa mi le corecteze.
Sus, am asteptat un pic si m-am holbat pe pereti la afise si la compuneri ale cursantilor. Incepusem sa le citesc in soapta, ca sa ma asigur ca e ok pronuntia... M-a chemat un prof (proba orala era cu britanici) si l-am urmat in alta sala. Dupa ce ne-am asezat, mi-a cerut foaia cu raspunsurile si le-a verificat. Ma anunta indiferent ca am facut 39 din 40. ( nu-mi venea sa cred!) si ca trebuie sa mai dau un test. Cum inca eram uimita il intreb cam speriata daca tot azi. Da, tot azi, chiar acum. Si imi da o serie de 20 de "intrebari" si foaia cu raspunsurile, pe care trebuia sa notez in al 3lea tabel 8-
Ma duc inapoi in sala de asteptare. Ella a vrut sa se aseze si ea langa mine (a venit mai tarziu, cand eu eram deja la mijlocul celui de-al doilea test), dar i-am zis sa stea in alta parte, ca mi-era sa nu zica ceva ceilalti. In 10 min era gata si asta, dar erau mai multe la care eram nesigura. Asta a fost mai greu, cu expresii (idioms).
Ella s-a dus la oral si dup-aia nu a mai venit in sala de asteptare. Pana sa ma cheme si pe mine la oral am vazut ca ditre cei din seria cu care am dat eu testul, doar inca 3 au mai primit si partea a 2a a testului.
La oral, tipu' mi-a corectat iar rezolvarea & mi-a iesit 13 din 20 (ugh!). M-a mai intrebat niste chestii si dup-aia a trecut pe fisa 6A, adica unde vroiam si eu.
Cand am iesit, m-am dus la cafenea si am aflat ca Ella a intrat la 5b... Si parea sa fi plans... M-am simtit prost ca eram atat de fericita cand am iesit...
M-am dus sa ma inscriu si am primit o mapa portocalie. Mai demult mi se parea atat de cool cand vedeam mapa asta pe la altii. Ii admiram... Iar acuma, cand am iesit cu ea in brate, ma simteam vinovata. Ma deranja si faptul ca ma simteam atat de bine ca am reusit, in timp ce Ella era atat de trista. Poate sa treaca iar prin teastarea asta abia peste jumatate de an...
In masina, am auzit-o ca plange, dar nu am vazut pt k era intoarsa cu fata in cealalta parte... Nu-i puteam spune ca gata, nu mai plange ca nu inseamna nimica toata testarea asta, k poate daca erau alte exercitii ai fi stiut, sunt sigura ca ai fi stiut! Nu puteam... Pt ca m-am gandit ca daca eram eu in locul ei nu as fi vrut sa aud asa ceva si ca probabil m-ar fi enervat...
Acuma nu ma mai simt vinovata, pt ca a trecut si fericirea clipei si tot... Ma simt doar ok...
Gotta go, ca trebuie sa-mi fac tema la germana (sehr schlecht!)