Here I am, this is me...*

M-am saturat... de tot... sau aproape de tot... E atat de... imposibil! (stiu k nu e corect gramatical, da' nu conteaza acum!) De ce e atat de rar multumit de mine? De ce trebuie sa ma compare tot timpul cu el (el cand era mic) sau cu nu stiu ce copii-minune ai colegilor lui? Nu pot fi ceea ce vrea el sa fiu si nici el nu se ridica la nivelul asteptarilor mele!

Toti nervii lui ajung sa se verse pe mine! Nu mai vreau, nu mai vreau... Cand fac ceva nu observa sau isi aminteste doar cateva zile, dupa aceea uita... Dar cand gresesc imi aminteste tot timpul! Si cand face el ceva trebuie sa observe toata lumea, desi rareori face singur orice o face (mai putin la serviciu, acolo nu stiu cum e si nu ma pot pronunta)

Rareori e calm si normal asa cum era cand eram mica... Si chiar daca e calm, ii pot vorbi... dar nu ma aude! Uneori striga la mine sa ies din camera mea ca sa-i aduc ceva de la bucatarie (de ce nu poate sa se deplaseze singur nu pricep!) si eu sunt in spatele lui, pe canapea, dar el nu ma vede!
Nu il consider un exemplu bun de urmat si nu vreau sa ajung ca el si ma doare sa spun asta... Si regret ca i-am spus asta mamei, pentru ca atunci cand fac ceva ce nu-i convine imi spune ca seman cu el...

Se astepta sa fiu copil-model dar cum naibii sa ajung asa ceva, cand el nu-mi este exemplu? Se asteapta sa-i spun totul, dar eu nici nu pot avea o conversatie normala cu el... Vrea sa-mi impuna un anumit mod de viata, vrea sa ma schimbe... Dar asta sunt! Atata si nimic mai mult! Nu voi ajunge altceva... Nu sunt in stare sa fiu altceva! Si e atat de aiurea sa vezi ca cel ce ar trebui sa te sustina in alegerile facute iti spune nu, nu e bine ce visezi, nu e bine ce vrei tu... El nici cu datul la arhitectura nu e de acord... Vrea sa dau la Medicina! sa fac ceva ce as uri, sa ma trezesc in fiecare zi si sa-mi urasc viata, pt ca a deveni stomatolog ar fi o tortura pt mine!

Nu mai pot... Mi-a scos si switch-ul din priza ca sa isi puna la incarcat mobilu'... Ce, ii era greu sa-l puna in priza in care nu incape switch-ul?! Nu mai... nu mai vreau, nu mai pot... un om matur nu face asa! el se comporta ca unu' mai mic si decat mine! Si-acuma a mai venit si mama si m-a gasit plangand si imi spune ca plang degeaba, ca acum nu am motiv... Cum naibii sa nu am motiv? Saptamana asta este iad! Nici nu vroiam la cursul de germana! El a vrut si eu a trebuit sa ma conformez, ca dup-aia imi tinea discursul ca "tu nu faci asta pt mine, ci pt tine"... de unde stie el ca nu as fi vrut sa am o vacanta normala acuma? de unde stie cat de vesela sunt atunci cand imi montez un zambet fals pt ca se mai trezeste sa ma intrebe cum a fost la curs? Si ce conteaza ca dupa primele doua propozitii nici macar nu ma mai aude...? Si dupa ce ca imi mananca atata timp cursurile de germana, acum am intrat si la cursul de engleza... ok, de cursul asta nu ma plang, dar oricum... poate ca l-as fi facut altcandva... nu stiu cand, dar nu chiar acum... in toamna, cand nu era de 4 ori pe saptamana... si acuma, putinul timp ramas maine dimineata mi-l ocupa cu o tampenie de-a lui! ca nu s-a trezit sa o rezolve mai devreme (si imi toarna mie chestii de genu' "nu lasa pe maine ce poti face azi" cand imi las referatele pe ultima zi)... tot eu m-am dus si data trecuta... da' acuma zice ca eu n-am facut nimica, ca tot el s-a dus... da' cine naibii s-a dus inainte, si a stat vreo 2 ore ca sa afle dup-aia ca el nu s-a informat si ca ii mai trebuiau niste hartii? eu! da' nu tine minte asa ceva...

A fost in liceul meu 1 sg data... si nu acuma, de cand sunt si eu acolo... ci cand era el in liceu si a avut meci acolo... in generala venea doar la serbari, ca sa ma filmeze... urasc cand face asta! m-a filmat si cand mi-a scos primul dinte si eu plangeam si el filma in continuare...

Si nici cu mama nu se intelege tot timpul bine... Uneori ma intreb de ce nu se despart... poate ca asa ar fi mai fericiti...

Tata niciodata nu greseste, este indus in eroare de altii (daca se poate, de mine!) Pare sa conteze numai el... el doar presupune ca e de la sine inteles ca si eu sa ma simt bine daca se simte si el bine... da' ce sunt eu? catel? planta? nu-mi poate transmite starile lui (mai putin pe cea de nervozitate), am propriile pareri, propriile ganduri... dar, chiar fara sa i le spun, stiu ca le considera gresite... rareori ceea ce fac este bine si in opinia lui...

Si nu-mi vine sa cred ca se aseamana atat de putin cu bunicu si cu bunica... Bunica desi nu era de acord totdeauna cu ideile mele, credea in mine... Oarecum simt ca daca ea imi spune ca pot deveni ceea ce vreau, voi deveni... Si daca as putea sa ii mai vorbesc ca sa o intreb daca e multumita de ceea ce sunt, as intreba-o si raspunsul ei mi-ar fi de ajuns (si stiu ca ar fi da, dar vreau sa il aud de la ea... dar nu pot sa o intreb pt ca nici nu ma recunoaste tot timpul...)
A venit mama sa-mi vbeasca... si ma simt mai bn... era sa incep sa rad k de la chestii mai serioase (de ex: mi-a zis ca ea ma sustine in chestia cu arhitectura) am ajuns sa vb despre faptul ca ei inca ma trateaza ca pe un copil, apoi la faptul ca nu ma lasa sa plec doar eu cu inca cineva la mare sau la munte, apoi la faptul ca nu ma lasa pt ca "s-ar putea intampla sa iti incepi viata cu un baiat intr-un mod neplacut"
Vai, mami, nici macar n-ai zis "viata sexuala" 8- ! Apoi a inceput sa vbeasca despre protectie si eu eram ceva de genu' <> si am zbierat "ok, mama! stiu toate astea deja!"

Nush, totdeauna in privintza sexului a fost ceva de genu' stiu ca ei stiu ca eu stiu... Nu am vbit in mod deschis si, sincera sa fiu, ma bucur! A mai deschis mami discutii de-astea, da' le-am inchis eu repejor. Nush, nu ma simt in largul meu sa vb cu ea depre sex... Cu bunica, in schimb, vbeam des despre sex si ma distram sa ii ascult parerile invechite... Si imi placea sa-i zic ca eu vreau sa o fac la 16 ani (asta pe la 13 ani) numai ca sa o vad alarmata si shokta ;))
Doamne, cat de aiurea pot fi... Acum juma' de ora plangeam gandindu-ma cat de groaznica mi-e viata si acuma rad si abia daca mai sunt in stare sa gandesc... Mai am un neuron care inca nu a intrat in greva...

Tragand linie, relatia mea cu tata ar putea fi mai buna (mult mai buna), numai ca asta presupune comunicare si din partea lui, dar si din partea mea, lucru cam greu de realizat, pt ca a trecut cam mult timp de cand aveam 5 anisori si ii spuneam totul (oops, 4 anisori, k nu i-am zis la 5 anisori k imi placea de Danutz!) ...

Totusi, nu ma pot plange de viata mea... Mama este aproape tot timpul langa mine, gata sa ma asculte, doar ca eu nu ii vorbesc decat rar despre lucrurile importante... Si cu siguranta problemele mele sunt un fir de nisip pe langa cele intampinate de altii, de varste mai fragede sau mai inaintate, care chiar au de ce sa se planga... Sunt doar un copil razgaiat acum... Poate doar am exagerat...

Am avut momente grozave in viata asta, chiar dak am fost aproape de a renunta la ea de vreo 2-3 ori... Iar ultimele saptamani chiar au fost super si totul parea sa fie ok... si desi m-am plans de cursul de germana, realizez ca imi va folosi in viitor si ma simt bine cand stiu sa raspund la un exercitiu, ma simt bine cand pricep ce spune profa, imi place ca am mai cunoscut oameni noi desi probabil de vineri nu-i voi mai vedea vreodata... si dupa o lunga perioada de timp, am visat lucruri ce ar putea deveni realitate in curand...

Nu are rost... Sunt ceva deja (nu pot spune sunt cineva pt k nu ma simt importanta=>si nu incerc sa pozez in victima cand spun asta!) si nu am de gand sa ma schimb doar pt a-i fi lui pe plac! Sunt oameni care ma plac asa cum sunt in clipa asta... nu spun ca sunt multi, pt ca nu las multi sa se apropie de mine si sa afle totul... dar important e ca exista. Si mai important este ca eu ma simt EU asa, ma simt bine fiind EU in cel mai mult timp... Am capatat incredere in mine dupa atatia ani de neincredere... Nu spun ca nu mai am emotii in diverse situatii dar ma gandesc ca am o sansa sa reusesc si poate ca voi si profita de acea sansa...

Nu mai vreau sa ma las modelata de toti, o sa imi aleg singura sculptorii de acum inainte...
*vers din Here I am, by Brian Adams