Here I am, this is me...*

M-am saturat... de tot... sau aproape de tot... E atat de... imposibil! (stiu k nu e corect gramatical, da' nu conteaza acum!) De ce e atat de rar multumit de mine? De ce trebuie sa ma compare tot timpul cu el (el cand era mic) sau cu nu stiu ce copii-minune ai colegilor lui? Nu pot fi ceea ce vrea el sa fiu si nici el nu se ridica la nivelul asteptarilor mele!

Toti nervii lui ajung sa se verse pe mine! Nu mai vreau, nu mai vreau... Cand fac ceva nu observa sau isi aminteste doar cateva zile, dupa aceea uita... Dar cand gresesc imi aminteste tot timpul! Si cand face el ceva trebuie sa observe toata lumea, desi rareori face singur orice o face (mai putin la serviciu, acolo nu stiu cum e si nu ma pot pronunta)

Rareori e calm si normal asa cum era cand eram mica... Si chiar daca e calm, ii pot vorbi... dar nu ma aude! Uneori striga la mine sa ies din camera mea ca sa-i aduc ceva de la bucatarie (de ce nu poate sa se deplaseze singur nu pricep!) si eu sunt in spatele lui, pe canapea, dar el nu ma vede!
Nu il consider un exemplu bun de urmat si nu vreau sa ajung ca el si ma doare sa spun asta... Si regret ca i-am spus asta mamei, pentru ca atunci cand fac ceva ce nu-i convine imi spune ca seman cu el...

Se astepta sa fiu copil-model dar cum naibii sa ajung asa ceva, cand el nu-mi este exemplu? Se asteapta sa-i spun totul, dar eu nici nu pot avea o conversatie normala cu el... Vrea sa-mi impuna un anumit mod de viata, vrea sa ma schimbe... Dar asta sunt! Atata si nimic mai mult! Nu voi ajunge altceva... Nu sunt in stare sa fiu altceva! Si e atat de aiurea sa vezi ca cel ce ar trebui sa te sustina in alegerile facute iti spune nu, nu e bine ce visezi, nu e bine ce vrei tu... El nici cu datul la arhitectura nu e de acord... Vrea sa dau la Medicina! sa fac ceva ce as uri, sa ma trezesc in fiecare zi si sa-mi urasc viata, pt ca a deveni stomatolog ar fi o tortura pt mine!

Nu mai pot... Mi-a scos si switch-ul din priza ca sa isi puna la incarcat mobilu'... Ce, ii era greu sa-l puna in priza in care nu incape switch-ul?! Nu mai... nu mai vreau, nu mai pot... un om matur nu face asa! el se comporta ca unu' mai mic si decat mine! Si-acuma a mai venit si mama si m-a gasit plangand si imi spune ca plang degeaba, ca acum nu am motiv... Cum naibii sa nu am motiv? Saptamana asta este iad! Nici nu vroiam la cursul de germana! El a vrut si eu a trebuit sa ma conformez, ca dup-aia imi tinea discursul ca "tu nu faci asta pt mine, ci pt tine"... de unde stie el ca nu as fi vrut sa am o vacanta normala acuma? de unde stie cat de vesela sunt atunci cand imi montez un zambet fals pt ca se mai trezeste sa ma intrebe cum a fost la curs? Si ce conteaza ca dupa primele doua propozitii nici macar nu ma mai aude...? Si dupa ce ca imi mananca atata timp cursurile de germana, acum am intrat si la cursul de engleza... ok, de cursul asta nu ma plang, dar oricum... poate ca l-as fi facut altcandva... nu stiu cand, dar nu chiar acum... in toamna, cand nu era de 4 ori pe saptamana... si acuma, putinul timp ramas maine dimineata mi-l ocupa cu o tampenie de-a lui! ca nu s-a trezit sa o rezolve mai devreme (si imi toarna mie chestii de genu' "nu lasa pe maine ce poti face azi" cand imi las referatele pe ultima zi)... tot eu m-am dus si data trecuta... da' acuma zice ca eu n-am facut nimica, ca tot el s-a dus... da' cine naibii s-a dus inainte, si a stat vreo 2 ore ca sa afle dup-aia ca el nu s-a informat si ca ii mai trebuiau niste hartii? eu! da' nu tine minte asa ceva...

A fost in liceul meu 1 sg data... si nu acuma, de cand sunt si eu acolo... ci cand era el in liceu si a avut meci acolo... in generala venea doar la serbari, ca sa ma filmeze... urasc cand face asta! m-a filmat si cand mi-a scos primul dinte si eu plangeam si el filma in continuare...

Si nici cu mama nu se intelege tot timpul bine... Uneori ma intreb de ce nu se despart... poate ca asa ar fi mai fericiti...

Tata niciodata nu greseste, este indus in eroare de altii (daca se poate, de mine!) Pare sa conteze numai el... el doar presupune ca e de la sine inteles ca si eu sa ma simt bine daca se simte si el bine... da' ce sunt eu? catel? planta? nu-mi poate transmite starile lui (mai putin pe cea de nervozitate), am propriile pareri, propriile ganduri... dar, chiar fara sa i le spun, stiu ca le considera gresite... rareori ceea ce fac este bine si in opinia lui...

Si nu-mi vine sa cred ca se aseamana atat de putin cu bunicu si cu bunica... Bunica desi nu era de acord totdeauna cu ideile mele, credea in mine... Oarecum simt ca daca ea imi spune ca pot deveni ceea ce vreau, voi deveni... Si daca as putea sa ii mai vorbesc ca sa o intreb daca e multumita de ceea ce sunt, as intreba-o si raspunsul ei mi-ar fi de ajuns (si stiu ca ar fi da, dar vreau sa il aud de la ea... dar nu pot sa o intreb pt ca nici nu ma recunoaste tot timpul...)
A venit mama sa-mi vbeasca... si ma simt mai bn... era sa incep sa rad k de la chestii mai serioase (de ex: mi-a zis ca ea ma sustine in chestia cu arhitectura) am ajuns sa vb despre faptul ca ei inca ma trateaza ca pe un copil, apoi la faptul ca nu ma lasa sa plec doar eu cu inca cineva la mare sau la munte, apoi la faptul ca nu ma lasa pt ca "s-ar putea intampla sa iti incepi viata cu un baiat intr-un mod neplacut"
Vai, mami, nici macar n-ai zis "viata sexuala" 8- ! Apoi a inceput sa vbeasca despre protectie si eu eram ceva de genu' <> si am zbierat "ok, mama! stiu toate astea deja!"

Nush, totdeauna in privintza sexului a fost ceva de genu' stiu ca ei stiu ca eu stiu... Nu am vbit in mod deschis si, sincera sa fiu, ma bucur! A mai deschis mami discutii de-astea, da' le-am inchis eu repejor. Nush, nu ma simt in largul meu sa vb cu ea depre sex... Cu bunica, in schimb, vbeam des despre sex si ma distram sa ii ascult parerile invechite... Si imi placea sa-i zic ca eu vreau sa o fac la 16 ani (asta pe la 13 ani) numai ca sa o vad alarmata si shokta ;))
Doamne, cat de aiurea pot fi... Acum juma' de ora plangeam gandindu-ma cat de groaznica mi-e viata si acuma rad si abia daca mai sunt in stare sa gandesc... Mai am un neuron care inca nu a intrat in greva...

Tragand linie, relatia mea cu tata ar putea fi mai buna (mult mai buna), numai ca asta presupune comunicare si din partea lui, dar si din partea mea, lucru cam greu de realizat, pt ca a trecut cam mult timp de cand aveam 5 anisori si ii spuneam totul (oops, 4 anisori, k nu i-am zis la 5 anisori k imi placea de Danutz!) ...

Totusi, nu ma pot plange de viata mea... Mama este aproape tot timpul langa mine, gata sa ma asculte, doar ca eu nu ii vorbesc decat rar despre lucrurile importante... Si cu siguranta problemele mele sunt un fir de nisip pe langa cele intampinate de altii, de varste mai fragede sau mai inaintate, care chiar au de ce sa se planga... Sunt doar un copil razgaiat acum... Poate doar am exagerat...

Am avut momente grozave in viata asta, chiar dak am fost aproape de a renunta la ea de vreo 2-3 ori... Iar ultimele saptamani chiar au fost super si totul parea sa fie ok... si desi m-am plans de cursul de germana, realizez ca imi va folosi in viitor si ma simt bine cand stiu sa raspund la un exercitiu, ma simt bine cand pricep ce spune profa, imi place ca am mai cunoscut oameni noi desi probabil de vineri nu-i voi mai vedea vreodata... si dupa o lunga perioada de timp, am visat lucruri ce ar putea deveni realitate in curand...

Nu are rost... Sunt ceva deja (nu pot spune sunt cineva pt k nu ma simt importanta=>si nu incerc sa pozez in victima cand spun asta!) si nu am de gand sa ma schimb doar pt a-i fi lui pe plac! Sunt oameni care ma plac asa cum sunt in clipa asta... nu spun ca sunt multi, pt ca nu las multi sa se apropie de mine si sa afle totul... dar important e ca exista. Si mai important este ca eu ma simt EU asa, ma simt bine fiind EU in cel mai mult timp... Am capatat incredere in mine dupa atatia ani de neincredere... Nu spun ca nu mai am emotii in diverse situatii dar ma gandesc ca am o sansa sa reusesc si poate ca voi si profita de acea sansa...

Nu mai vreau sa ma las modelata de toti, o sa imi aleg singura sculptorii de acum inainte...
*vers din Here I am, by Brian Adams

The Orange Paper Case

Azi, la ora 10 m-am vazut cu Ella la intrarea parcului si ne-am dus la masina, unde ne astepta tatal ei. Am mers pana la British Council. Pe tot drumul ala simteam din ce in ce mai mare golul din stomac & starea de neliniste tot crestea, datorita emotiilor.
Dupa controlul de la intrare, ne-am dus la receptie si ni s-a spus ca intrarea nu se face pe baza de liste sau biletele si ca testarea incepe la 12. Ne-am asezat la cafeneaua din British Council, iar tatal Elenei s-a dus sa mute in alta parte masina. Ella ma tot batea la cap sa iesim si sa mergem visavis ca sa isi ia tigari, dar degeaba, ca nimic nu ma putea clinti de acolo. A bit later ne-am dus pana la toaleta si cand ne-am intors, am vazut ca masa noastra fusese ocupata, asa ca ne-am asezat la alta. Au mai venit doua tipe si s-au asezat langa noi. Si surpriza! Tipele aveau biletele de ordine... Infarct cand am vazut ca scria 408 pe biletelul uneia. Repede, la receptie. Aceeasi tipa, cu un aer extrem de inocent ne spune acum ca intrarea are loc pe baza de biletele si ne da si noua, in sfarsit. Eu 409, Ella 410. Ne spune sa mergem la parter, la sala 4.
La 12 a venit 1 tipa afara si ne-a chemat pe cei care aveam biletele d la 400 la 419. Yepee! Intram. M-am asezat in spatele Ellei. Aveam deja pe masutza subiectele. 40 de "intrebari" in 20 min, toate grila.
In vreo 10 min le-am terminat si m-am panicat cand am vazut ca doar eu am terminat. Ma gandeam ca am tratat totul cu superficialitate. In vreo 5 min mi-am corectat raspunsurile & am fost multumita. Mi-am facut ordine pe masutza & am inceput sa astept sa treaca timpul ramas.
Vazand ca stau degeaba, tipa care ne-a chemat in sala mi-a zis sa ma duc la etaj, pt proba orala, cu tot cu foaia cu raspunsurile, ca sa mi le corecteze.
Sus, am asteptat un pic si m-am holbat pe pereti la afise si la compuneri ale cursantilor. Incepusem sa le citesc in soapta, ca sa ma asigur ca e ok pronuntia... M-a chemat un prof (proba orala era cu britanici) si l-am urmat in alta sala. Dupa ce ne-am asezat, mi-a cerut foaia cu raspunsurile si le-a verificat. Ma anunta indiferent ca am facut 39 din 40. ( nu-mi venea sa cred!) si ca trebuie sa mai dau un test. Cum inca eram uimita il intreb cam speriata daca tot azi. Da, tot azi, chiar acum. Si imi da o serie de 20 de "intrebari" si foaia cu raspunsurile, pe care trebuia sa notez in al 3lea tabel 8-
Ma duc inapoi in sala de asteptare. Ella a vrut sa se aseze si ea langa mine (a venit mai tarziu, cand eu eram deja la mijlocul celui de-al doilea test), dar i-am zis sa stea in alta parte, ca mi-era sa nu zica ceva ceilalti. In 10 min era gata si asta, dar erau mai multe la care eram nesigura. Asta a fost mai greu, cu expresii (idioms).
Ella s-a dus la oral si dup-aia nu a mai venit in sala de asteptare. Pana sa ma cheme si pe mine la oral am vazut ca ditre cei din seria cu care am dat eu testul, doar inca 3 au mai primit si partea a 2a a testului.
La oral, tipu' mi-a corectat iar rezolvarea & mi-a iesit 13 din 20 (ugh!). M-a mai intrebat niste chestii si dup-aia a trecut pe fisa 6A, adica unde vroiam si eu.
Cand am iesit, m-am dus la cafenea si am aflat ca Ella a intrat la 5b... Si parea sa fi plans... M-am simtit prost ca eram atat de fericita cand am iesit...
M-am dus sa ma inscriu si am primit o mapa portocalie. Mai demult mi se parea atat de cool cand vedeam mapa asta pe la altii. Ii admiram... Iar acuma, cand am iesit cu ea in brate, ma simteam vinovata. Ma deranja si faptul ca ma simteam atat de bine ca am reusit, in timp ce Ella era atat de trista. Poate sa treaca iar prin teastarea asta abia peste jumatate de an...
In masina, am auzit-o ca plange, dar nu am vazut pt k era intoarsa cu fata in cealalta parte... Nu-i puteam spune ca gata, nu mai plange ca nu inseamna nimica toata testarea asta, k poate daca erau alte exercitii ai fi stiut, sunt sigura ca ai fi stiut! Nu puteam... Pt ca m-am gandit ca daca eram eu in locul ei nu as fi vrut sa aud asa ceva si ca probabil m-ar fi enervat...
Acuma nu ma mai simt vinovata, pt ca a trecut si fericirea clipei si tot... Ma simt doar ok...
Gotta go, ca trebuie sa-mi fac tema la germana (sehr schlecht!)

Transcriere dintr-un text scris in Octombrie 2005

Voi face din cand in cand transcrieri, pt k trecutul face parte din toti, si, implicit, si din mine. Pt a cunoaste p cineva, trebuie sa afli si lucruri din trecut... Intr-adevar, oamenii se schimba, dar tot in trecut se gasesc si factorii ce i-au facut sa se schimbe => the past matters

23 Octombrie:
Ink ma mai gandesc la el (Jim)... De sunat, n-a sunat si logica imi spunea ca nu o va face, dar totusi speram sa o faca...

De Serban nu imi mai pasa... Nu vreau sa ma mai uit in ochii lui... Vreau sa-l evit, sa nu cumva sa-mi mai vina vreo idee...

24 Octombrie:
De ce s-a purtat atat de sweet desi stia ca nu o sa ajungem prea departe? De ce a asteptat 45 min in frig? De ce a mers in Pefkari? ... Si de ce mi-a inchis?

25 Octombrie:
Am uitat sa zic ca alaltaieri m-am intalnit cu Madam Catzel (*e o porecla data unei vecine) si mi-a zis sa ii spun de-acuma Lizuca (?!?!) . Mi-a zis ca i-a dat o iconitza lu' Radu, dar ca i-a facut nu stiu ce probleme baiatu'! M-am facut ca ploua si am incercat sa o trag de limba, da' degeaba, ca a inceput sa vorbeasca despre cainele ei (nu, pe caine nu-l cheama Patrocle!)
Vreau acasa, vreau sa fac nani...

26 Octombrie:
Ieri am fost la vaccin, cu tata. apoi m-am dus la el la birou si am stat pe net. Am plecat cu Tud si cu Catalin, 2 colegi ai lu' tata. Pe drum, dintr-o vorba in alta, se ajunge la Grecia, iar Tud zice ca eu tre' sa fiu indragostita de Grecia etc... TATA! De ce le-ai zis si lor?!
Anyway, am venit home si m-am uitat la "Deuce Bigalow: European Gigolo"... M-a sunat Diana si a trebuit sa ii explic pas cu pas cum sa-si schimbe cursorul... M-am dus la karate apoi. M-am intalnit pe drum cu Iustin ( e ciudat ca ma intalnesc asa cu colegii cand merg la karate) Mi-a ais sa-i omor pe aia de la antrenament :)
Anyway, cand am ajuns in sala de asteptare, am inceput sa citesc la romana. Cosmin: Iar inveti?
Toata ora a fost mishto. A venit un tip nou, Mircea (am aflat later ca e fratele lui Cosmin). A facut caterinca toata ora si sort of flirted... E intr-a 12a... Am mai facut caterinca si cu Madalina, Ana-Maria & Cosmin... Andrei imi tot schimba partenerii de lupta din cauza asta :P Si la gedan barai mi-a "corectat" pozitia mainii (adik pur si simplu a pus mana peste pumnul meude vreo 4 ori, fara sa-mi modifice pozitia)
La sfarsit, i-am zis lui Andrei ca il urasc, ca m-a pus sa fac flotari desi ma doare degetu' de la picior si am facut si vaccin (i-am zis si la antr ca mi-am facut si a zis "Au..." :P ) N-a inteles ce urasc. Pe tine! Si mi-a raspuns Foarte bine Apoi a intrebat ce vaccin mi-am facut... Anti-gripal. In 2-3 zile cik ma imbolnavesc. Super! Tot tre' sa dau test la chimie...

27 Octombrie:
Azi n-am facut cine stie ce... Am dormit pe mine la scoala, apoi am dormit 3 ore dupa-amiaza...
Vreau sa ma inscriu la un concurs de desen...
Must visit http://www.JibJab.com

Shadows from my past

Acum un an si ceva a inceput totul... Iar vase sparte ( k in '96 ) si de atunci n-a mai fost la fel...

Imi aduc amine de ziua in care am aflat k i s-au mai spart cateva vase la cap... Bunicul, tata si cu mama au dus-o pe cea care a consultat-o pana acasa (persoana ne este si ruda si a vrut sa o duca toti ca sa ii vada mama ei)

Ploua afara... M-am asezat pe manerul fotoliului, langa bunica si am inceput sa-i vorbesc asa cum ii vorbeam totdeauna... Incepusem sa-i povestesc de un baiat de care imi placea... I-am vorbit si i-am vorbit dar ea se uita pur si simplu in gol si nu zicea nimica... Am intrebat-o daca ma aude sau daca e suparata pe mine... Da, ma aude si nu am facut nimica... Si atunci de ce nu-mi zice nimica... Si m-a intrebat daca i-am zis eu ceva... Nu am mai zis nimic, mi-au dat lacrimile, iar imaginea ploii devenea din ce in ce mai neclara... Cand s-au intors ai mei m-am prefacut ca totul este ok si nu le-am zis ceva despre asta...

Apoi totul a devenit din ce in ce mai rau... La sfarsitul verii abia mai putea sa mearga... Eu nu am mai stat la bunici, ca in fiecare vacanta, pt ca nu ma mai simteam in stare... A venit scoala, ea a inceput cu dializa, bunicul a inceput si el sa slabeasca si sa respire mai greu...

Cu trecerea timpului, starea ei psihica s-a agravat... nu ma mai recunoaste tot timpul si daca e mai lucida si ma recunoaste incepe sa planga si sa-mi spuna uite in ce hal am ajuns, Mirela, sau k mai bine ar muri decat sa traisaca asa... Dar mai sunt si momente in care totul pareaproape normal si o rog sa-mi povesteasca de cand era ea mica (cand eram d vreo 5 ani o rugam sa-mi povesteasca de cand era ea mica in fiecare seara, asa k am ajuns sa-i cunosc povestile pe de rost)

Aseara am fost si i-am dat de mancare... Nu m-a recunoscut si din cand in cand il striga pe bunicul (el manca in bucatarie)... Cand a terminat de mancat am inceput sa-i mangai parul... E ciudat ca desi e atat de batrana nu are parul alb, ci gri inchis... Sprancenele ei nu au nici macar un fir alb (si tata la 46 de ani are o multe fire albe in sprancene)... Si fata ei nu are riduri multe asa cum au alte femei de varsta ei... Ii tineam mana dreapta in mana mea (mana stanga nu o mai poate misca)... Era atat de rece...

Cand a terminat bunicul de mancat m-a rugat sa il ajut sa-i prinda parul. Pana la urma i l-am prins eu k bunicu' ii face un motz si arata ridicol cu el... I-am impletit parul in spic... Ce par lung are acum...

Am mai iesit pe balcon si m-am asezat pe un scaun, uitandu-ma la stele... of, cate amintiri... camera mea, eu jucandu-ma cu papusile, eu pe canapea plangand si bunica spunandu-mi tot felul de lucruri numai sa ma opresc si sa zambesc iar, ea plangand si eu incercand sa o fac sa zambeasca, eu sub masa jucandu-ma cu Andy, eu cu Irina pe patura in parc, eu pe balcon batand cuie in usa dulapului lu' bunicu', eu tot pe balcon facandu-mi un fel de cort... Numai balconul asta cate amintiri a strans... Imi aduc aminte k mancam doar banane la un moment dat si doar pt k imi placea sa le arunc cojile in teiul din fata balconului (desi imi tot zicea bunica sa nu mai fac asta) sau in balconul unor vecini daca erau plecati... Si stropeam cu apa oamenii si cainii si pisicile... Vai si cand a zburat Fifi (canarul meu) cat a mai alergat dupa el prin gradina in timp ce eu plangeam in genunchi in balcon si zbieram Fiiiifiiiii... Si de ziua mea cand eram vreo 7 fete si ne-am urcat pe dulap si am inceput sa dansam in timp ce vorbeam cu Paul (vecinul de la alta scara)... Si-atatea nopti pierdute pe acest balcon soptindu-mi toate secretele stelelor...


Secrete... Fata de ea nu aveam secrete... Ii spuneam totul... Mami nu stie nici jumatate din tot ce stia bunica despre mine... Mami nu stie decat de vreo 3 baieti de care mi-a placut... Bunica stie de toti... Si pe multi i-a caracterizat perfect din cele ce i-am spus... Si mai tarziu i-am dat dreptate... Imi lipseste sa-i spun totul... Adica pot sa-i spun, dar ce rost are? E ca si cum as vorbi cu un copac...

In unele nopti se trezea pe la 3 (Craciun, Paste si vara) si incepea sa faca mancare... Imi dadea un sentiment de liniste sa vad lumina aprinsa la bucatarie (eu am dormit totdeauna in sufragerie la bunici, nu imi placea sa dorm in camera mea)... Sau uneori ma trezeam si ma asezam cu fundul p un colt al mesei si ma uitam la ea cum framanta aluatul pentru cozonaci... Of si ce dor poate sa-mi fie de branzoaicele pe care le facea... Si cartofii prajiti facuti de ea erau unici... Nicaieri nu am mai mancat mancare la fel de buna ca a ei... Ma rog, ador mancarea facuta de ai mei, dar a ei era altfel... Avea un anumit farmec...

As vrea sa dau timpul inapoi... Stiu ca sfarsitul ei va veni curand, dar nu vreau sa stiu asta... Este doar o umbra a ceea ce a fost candva, dar e important ca este...

For my present crush...

Totul a inceput dintr-un capriciu... Apoi te-am cunoscut mai bine... Ma faceai sa rad, vorbeam cu tine despre tot ce imitrecea prin minte... Puteam fi eu cu tine, nu trebuia sa ma ascund dupa masca aparentelor... Ti-am intalnit privirea calda si de atunci am realizat ca eu chiar te vreau... Pana atunci doar aparuse ca prin vis ideea de a fi cu tine...
Dar a trecut acea zi, fara sa se petreaca ceva special... Tu habar n-aveai ca te plac pana cand ai aflat aceasta de la un amic comun... Nici in clipa de fata nu iti cunosc reactia atunci cand ai fost pus in fata a ceea ce trebuia sa ramana secret... Stiu ca inainte ma vedeai ca pe o simpla amica... In ziua cand am realizat asta a inceput sa imi fie teama... Tu nu ma vrei... Imi tot dadeau lacrimile...
La telefon ti-am zis de mai multe ori ca sunt bine, dar ma tot presai, asa ca am dat vina pe un motiv de nimic... M-ai lasat in pace...
A doua zi, mi-ai dat alt semn k ma vezi doar ca pe o amica si nu ma mai puteam opri din plans... Imi curgeau lacrimile, fara voia mea si ascultam iar si iar aceeasi melodie... Ma ardeau ochii si eram furioasa pe mine ca am ajuns sa te plac...
Apoi a venit clipa in care te-am vazut cu adevarat... Si te-am vrut doar pentru mine... Dar desi tu m-ai surprins pe mine uitandu-ma lung la tine, eu nu te-am vazut pe tine privindu-ma astfel...
Ceva mai tarziu ai aflat cu uimire ca te plac... In clipele acelea, eu, in nebunia mea, credeam ca eu chiar te-as iubi... Nu-ti face griji, mi-am dat seama ca era o iluzie...
Ai plecat si m-ai lasat singura, doar cu nesiguranta mea... Au fost momente in care te doream atat de mult incat ma durea, dar au fost si clipe in care ma gandeam ca am innebunit de-a binelea de imi doresc sa fiu cu tine... Iar aceste trairi contradictorii puteam sa le simt in zile diferite, in ore siferite sau chiar in clipe diferite... Diferite, dar totdeauna apropiate, consecutive...
Nu stiu ce vreau... Acum ma simt amortita, dar nu cu mult timp in urma mi-era teama...Teama ca tu nu ma vreai asa cum te vreau si eu... Sau si mai teama ca m-ai vrea... Si tot nu-ti stiu reactia si tot nu-mi cunosc urmatorul pas...
Am ajuns sa detest fluturasii aceia din stomac, pentru ca le-ai prafacut aripile in plumb... Ma secatuieste fiecare bataie a lor...
Am vrut sa te sun, sa-ti vorbesc, dar ai inchis... Eu nu sunt in stare sa inchid telefonul nimanui, indiferent de ce mi-ar zice... Iar tu ai inchis inainte sa zic ceva... Dar hai sa zicem ca erai ocupat... Ciudat insa ca ai inchis imediat ce a inceput sa sune... Dar poate asteptai alt telefon...
Urasc ceea ce am devenit in clipa de fata.... Detest ca inca iti iau apararea desi o voce din mintea mea te-a declarat vinovat....
Acum cateva minute nu mai voiam sa stiu de tine... Acum, scriind acestea aproape ca-mi dau lacrimile si iar nu stiu daca eu chiar tin la tine sau poate doar la o iluzie...
De fapt, poate chiar esti un miraj... Poate tu nu ai dat vreun semn, dar eu, in copilaria mea, am plasmuit zeci de iluzii si am ajuns sa cred in ele... Sa cred ca si tu visezi la fel ca mine... Dar nu... Acuma nu mai cred... Eu am visat de una singura aceste vise...
Mi-e teama de clipa cand vom vorbi iar, caci vei fi aflat mai multe despre ceea ce simt in momentul pana in momentul respectiv... Sau pote tu deja te-ai intors si le-ai aflat si de-asta ai inchis...?
Nu stiu, nu mai stiu nimic... Si iar mi-e teama...

Tocmai m-ai sunat... am tinut mobilul in mana dar nu ti-am raspuns... Ce-as fi putut sa-ti spun? Ce-ai fi putut sa-mi spui? Nu stiu... dar nu am chef de tine acum... Poate te sun mai tarziu, dar nu sunt sigura...
Pana la urma te-am sunat si am vorbit ca de obicei... Am fost calma.... Luni cica pleci iar... Sper sa ploua si sa mai stai... 1 zi nu e destul ca sa o petrec cu tine... Acuma iar te vreau si zambesc, gandindu-ma la nestatornicia mea...

A mai trecut ceva timp... E marti si ma simt... Habar n-am cum sa descriu sentimentul... Oricum, sunt fericita ca mi-ai zis ca si tu ma placi, desi conversatia de ieri a fost cam ciudata (cel putin pentru mine)...

Sper sa te intorci repede... Imi lipsesti...